Dintre toate farsele pe care le-am văzut în ultima vreme, aceasta mi se pare, de departe, cea mai frumoasă. Nu am apucat să rîd – există şi farse serioase – dar m-a pus pe gînduri. Francis Alÿs este unul dintre cei mai în vogă artişti europeni (european e doar prin naştere, căci trăieşte la Mexico City). Lui îi datorăm una dintre cele mai frumoase reflecţii despre rostul artelor contemporane şi despre cum conciliezi poeticul cu politicul. „Sometimes doing something poetic can become political and sometimes doing something political can become poetic“ (Uneori, ceva poetic poate deveni politic, alteori ceva politic poate deveni poetic). Acesta e chiar titlul unuia dintre experimentele lui Alÿs de-acum şase ani. Timp de două zile, a străbătut oraşul Ierusalim de la sud la nord, urmînd frontiera dintre evrei şi arabi acceptată de comunitatea internaţională, dar nerecunoscută de Israel. Stabilită după Armistiţiul din 1948, „linia verde“ e astăzi o graniţă abolită prin colonizare, ştearsă de pe hărţile israeliene şi înlocuită cu garduri şi ziduri de separare. Alÿs a pornit deci de-a lungul acelei linii de 24 de kilometri purtînd după el o găleată (găurită) de vopsea; aşa, trecînd prin faţa soldaţilor înarmaţi, a oamenilor care-şi vedeau de ale lor, a copiilor care se zbenguiau nepăsători, a redesenat, la o scară de 1:1, linia de demarcaţie. Cum poate schimba acest gest ceva, orice, în inima acestui război? Poeticul s-a întîlnit (într-un tîrziu) şi cu politicul, pentru că artistul a prezentat imgini filmate cu „farsa“ sa unor intelectuali angajaţi şi unor politicieni implicaţi. Printre aceştia, jurnalistei Amira Hass şi activistului Michel Warschawski, cineastului Eyal Sivan, arhitectului Eyal Weizmann, deputatei Yael Dayan (fiica liderului politic şi militar Moshe Dayan, cel care, în 1948, a trasat „linia verde“). Declaraţiile lor au fost filmate şi inserate, printre secvenţe ale parcursului său solitar de-a lungul graniţei, într-un film documentar care a stîrnit numeroase polemici nu numai în Israel, ci şi în Occident. Odată cu harta pe care a desenat-o, odată cu frontiera trasată cu vopsea albă pe jos, a căzut o linie de demarcaţie pînă atunci impenetrabilă: cea dintre poetic şi politic.
Matei Martin (născut în 1978) este redactor la revistele Dilema veche şi Dilemateca. Colabrorează la revistele Esquire, Playboy, Regard, Lettre internationale. Realizează împreună cu Elena Vlădăreanu emisiunea Timpul prezent la Radio România Cultural.
'Timpul prezent' la Radio Cultural
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu