Adela Greceanu - ***

În literatură, poezia şi proza, discursul eseistic şi discursul dramatic se amestecă de cele mai multe ori. Cel puţin eu aşa cred. Aşa citesc. Aşa scriu. Am auzit o dată o poveste care dă seama foarte bine pentru acest amestec. Povestea o ştiu de la scriitorul şi traducătorul Florin Bican. Un soldat grănicer ieşise cu vaca la păscut. Şi vaca, tot păscînd, a trecut graniţa, a trecut dincolo. Mare dandana, mare tevatură! Motiv de conflict armat. S-a lăsat cu pedepse. Soldatul o fi păţit ce-o fi păţit, iar vaca a fost mutată disciplinar la altă unitate. Aşa aş vrea să se întîmple cu cărţile mele. Eu sînt doar grănicerul dar, spre deosebire de soldatul inocent din poveste, eu ştiu că vaca mea poate oricînd să treacă dincolo, de asta am şi dus-o pe graniţă. Graniţa, deşi un teritoriu al nimănui, e un teritoriu foarte generos. Am văzut cu ochii mei asta cînd am trecut prima oară frontiera cu trenul şi eu mă aşteptam ca „graniţa” să fie o dungă de vopsea albă între două lumi perfect despărţite astfel. Cînd colo, graniţa e un teritoriu unde se poate construi, unde se poate trăi, unde se amestecă „aici” cu „acolo”. Graniţa mea e între poezie şi proză, între a spune şi a nu spune, între un „aici” şi un „dincolo”… Aşa că cel mai plăcut îmi e să-mi duc vaca-literatură la păscut pe graniţă. Şi, dacă mă gîndesc mai bine, literatura însăşi este o graniţă. Între văzute şi nevăzute, între aici şi acolo, între posibil şi imposibil, e un loc de întîlnire cu ceilalţi, e o zonă miraculoasă, unde ţi se permite să participi la singurătatea altcuiva.

(foto Cato Lein)

Adela Greceanu este scriitoare şi ziaristă. A publicat volumele Titlul volumului meu, care mă preocupă atît de mult… (Eminescu, 1997), Domnişoara Cvasi (Vinea, 2001), Înţelegerea drept în inimă (Paralela 45, 2004) şi Mireasa cu şosete roşii (Polirom, 2008). Realizează emisiunea 'Noua revistă vorbită', la Radio România Cultural.