Elena Vlădăreanu - ***

S.I. a rămas repetent când noi toţi treceam într-a douăşpea. „Are calculator şi e toată ziua pe jocuri”, spuneau băieţii. În vara lui ’99 nu mulţi din Medgidia se puteau lăuda cu un computer. Un singur coleg avea, încă din a IV-a, un 486. În schimb, cu toţii învăţam, de două ori pe săptămână, cum se deschide şi cum se închide un computer, la orele de informatică, strânşi câte patru pe lângă un calculator.
Mama avea o cu totul altă părere: „Ce să facă o femeie singură cu doi băieţi? Aşa se întâmplă întotdeauna într-o familie dezorganizată”. Familie dezorganizată înseamnă: părinţi despărţiţi, mamă rămasă cu doi copii, bani. „Vezi, nici banii ăştia prea mulţi nu-s buni”.
Profii aveau şi ei o părere: „Să vezi tu ce frumos o să fie la anul, când o să fii cel mai mare din clasă”. „Brânză bună în burduf de câine”. „Eşti băiat bun, dar leneş. Nu vrei deloc să munceşti. Uite, acum îţi dau, cu muuuultă indulgenţă, un cinci, că tot mi-ai spus două-trei vorbe, dar dacă data viitoare te mai prind nepregătit, îţi pun un trei şi te las pe vară”.
„Se droghează” au spus alţii, deşi în ’99 singurul drog puternic care se găsea în Medgidia era praful de ciment, prezent peste tot.
Fetele erau de părere că e drăguţ. Că se îmbracă frumos. Dar că e cam şleampăt. Mergea ciudat, pe vârfuri, ca şi cum ar fi avut un picior mai scurt.
Îşi tot trecea mâna pe faţă, părul îi intra în ochi.
Pe S.I. nimeni nu îl prea invita la petreceri, nici la majorate. Ne întrebam ce cadou am fi primit. Ce cadou poate să îţi facă un băiat cu bani. Cum ar fi să te cuplezi cu S.I.
Până să rămână el repetent, doar ţiganii şi ăia foarte săraci repetau clasa. Nu că era o regulă şi nici nu ţinea de câţi bani ai, dar întotdeauna ăia foarte săraci şi ţiganii învăţau şi cel mai prost. În vara următoare, toţi am fost prinşi cu BAC-ul, apoi cu admiterea. Eram super-stresaţi. Trebuia să demonstrăm. Să intrăm la facultăţi bune şi cu note mari, fusesem cea mai bună clasă de a douăşpea şi părinţii băgaseră o căruţă de bani în fundul nostru, pe meditaţii şi cărţi. Nici unul dintre noi nu s-a dus. Probabil fiecare şi-a imaginat în felul său cum s-a întâmplat. Ceva-alcool-poate+depresie+nici-o-miză-nici-un-scop-în-viaţă+o maşină.
Un zid.
Noapte.

Elena Vlădăreanu (născută în 1981 la Constanța) este poetă și ziaristă. A debutat în 2001, cu volumul 'din confesiunile distinsei doamne m.' (underground carmen, București, 2001). A mai publicat 'pagini' (Timpul, Iași, 2002), 'pagini' (ed. II, Vinea, București, 2003), 'fisuri' (Pontica, Constanța, 2003), 'europa. zece cântece funerare' (Cartea Românească, București, 2005), 'spațiu privat. a handbook' (Cartea Românească, București, 2009)

www.elenavladareanu.ro