Pagini

... 'stupida iluzie: / sa te-nconjuri cu ziduri / si sa te simti dintr-o data / atit de liber' (mircea dinescu, 'ziduri', 1981) ... 'de n-ar exista ziduri, / unde-am mai putea deschide porti' (Rumi, poet persan, 1207 - 1273) ... 'there is a crack / in everything. that's how the light gets in' (leonard cohen, 'anthem', 1992) ...

marți, 2 august 2011

multumim, va asteptam la Port Cetate!



Felicitari castigatorilor concursului si va asteptam la tabara de creatie de la Port Cetate, intre 4 - 9 septembrie 2011. Tabara va fi dedicata in principal explorarii temei 'zidurilor' in fictiune. Programul e in curs de elaborare si va fi comunicat in cursul lunii august.

Elevi invitati (in ordine alfabetica):

Agatha Georgescu, Liceul Bilingv 'Miguel de Cervantes', Bucuresti
Andreea Voicu, Scoala nr. 3, Moreni, Dambovita
Bogdan Catalin Mereuta, Scoala Gimnaziala 40 'Iulia Hasdeu', Galati
Daniel Davidescu, Scoala 'Petru Rares', Harlau, Iasi
Eugen Dediu-Sandu, Scoala nr. 5 'Corneliu Popescu', Bucuresti
Ileana Zirra, Colegiul National 'George Cosbuc', Bucuresti
Ioana-Diana Mocioc, Scoala nr. 13 'Mircea cel Batran', Pitesti
Lucica Alexandra Nicolae, Colegiul Economic Viilor, Padureni, Giurgiu
Sorin George Marin, Scoala nr. 3, Moreni, Dambovita
Victor Stoica, Liceul Bilingv 'Miguel de Cervantes', Bucuresti

Multumim si pe curand!

joi, 24 martie 2011

Dinu Adam - Indigo 22

Privighetoarea-și împletește cuib
în scaieții de lîngă zidul
ce împrejmuiește livada.

Copiii sar zidul
în livada de portocali
și fug apoi,
cu lumina rotundă înghesuită în sîn,
agățîndu-și gîfîitul
în sîrma ghimpată

întretăiată, răsuflarea lor
peste puii din cuib,
pe care privighetoarea
îi învață cîntecul întîi,
apoi să zboare.

Dinu Adam (născut în 1953, la București) este poet, traducător, editor și ziarist. De profesie inginer constructor, a debutat în 1974 cu volumul Înaltele porți, urmat de Cîntec de leagăn (Eminescu, 1976). A făcut scenarii radiofonice și traduceri din poezia universală. Alături de Mircea Dinescu, a înființat Fundația pentru Poezie ”Mircea Dinescu” și Portul Cultural Cetate, precum și revistele de satiră politică Plai cu Boi și Aspirina Săracului.

Florin Bican - Bălării fără frontiere

Am aflat de existenţa Aparatului Mogoşoaia în armată, când ni s-a ordonat să citim nişte broşuri despre arme secrete. Un coleg l-a întrebat pe ofiţerul care ne prelucra materialul dacă la o adică, presupunând că am vrea să-i atacăm pe americani, am dispune şi noi de o armă cu care să putem veni de hac tunului lor cu laser. Drept răspuns, am fost informaţi confidenţial (broşura nu sufla un cuvânt despre această armă secretă) că frontierele ţării noastre sunt impenetrabile datorită Aparatului Mogoşoaia, de care, citez, nici pasărea cerului nu poate trece. Ofiţerul nu s-a lăsat înduplecat de insistenţele noastre sincere de a ne da amănunte despre minunatul aparat. Ne-a somat doar să avem răbdare până când îl vom vedea cu ochii noştri pe frontieră, unde urma să ajungem peste câteva luni. Personal l-am crezut pe ofiţer fără rezerve. În lunile care au urmat mi-am pus toată nădejdea în Aparatul Mogoşoaia. Progresele mele la pregătirea de luptă şi politică fiind, simţeam eu, mult sub standardul impus de ameninţarea hâdă a tunului cu laser, mă consolam cu gândul că şi dacă rămân soldat prost, Aparatul Mogoşoaia mă va proteja. Când în sfârşit am fost detaşat pe frontieră, m-am considerat norocos că aveam să-l văd cu ochii mei. Am cerut voie să văd Aparatul Mogoşoaia pe loc, dar mi s-a spus – de astă dată cu o invocaţie la adresa matricei genetice – să am răbdare până când voi fi trimis (invocaţia s-a repetat) în patrulă împreună cu un veteran al frontierei. Ziua cea mare a sosit, şi în cinstea întâlnirii cu Aparatul Mogoşoaia mi-am făcut bocancii mai ceva ca pentru o plecare-n permisie. Am ajuns pe frontiera propriu-zisă… Şenalul navigabil al Prutului se gudura prietenos la picioarele noastre. Ramul unduia şi el a prietenie. Pe partea rusească, pardon, sovietică, o mândreţe de gard electrificat de peste doi metri se-ntindea cât vedeai cu ochii. Aici semnele de prietenie cam încetau. Şi Aparatul Mogoşoaia?, am întrebat simţind un fior de panică alarmant. Acolo-n… (aluzie la matricea genetică), mi-a răspuns versatul meu însoţitor, indicându-mi în scârbă nişte bălării. Aha, tot noi mai deştepţi ca ruşii – am şi camuflat arma secretă, mi-am zis cu mândrie, apropiindu-mă reverenţios de camuflaj. În dosul bălăriilor însă - nimic care să aducă a tun cu laser, sau măcar a gard electrificat. Camuflajul era aşadar perfect. L-am rugat pe însoţitorul meu să mă dumirească. Deja iritat de ceea ce lui i se părea un interes bolnăvicios pentru Aparatul Mogoşoaia, şi-a orientat a lehamite vârful bocancului (nelustruit!) spre ceea ce eu luasem drept un al doilea camuflaj – o sârmă ruginită întinsă alene din ţăruş în ţăruş, cu unele secţiuni lipsă, care străpungea capacul semideschis al unor cutii de conserve ruginite umplute cu pietriş şi înşirate din loc în loc. Când am întrebat cum funcţionează, mi s-a explicat cu blândeţea rezervată pentru cei săraci cu duhul, că inamicul are obligaţia de a se poticni viguros de sârmă pentru a declanşa talăngile improvizate agăţate de ea. Iar la auzul semnalului intervenim noi şi tăbărâm pe inamic (bine-nţeles cu referiri copioase la matricea lui genetică astăzi şi mâine). Mi-am amintit atunci de pasărea cerului şi m-am gândit că bine instruită trebuie să mai fie pasărea inamică, pentru ca să se dea huţa pe Aparatul Mogoşoaia până-l alertează pe răcanul Bican ca să-i dea comanda Huşi! (în matricea ei genetică, desigur).

Florin Bican (născut la Bucureşti, în 1956) este scriitor, traducător și publicist; asistent la Universitatea Bucureşti. În Germania, a predat româna şi engleza la Augsburg şi München. A publicat volumul Cântice mârlănești (Humanitas, 2007).

Pēteris Cedriņš - Letonia

(fragmente)

întorcându-mă în această
ţară despre care nu ştiu mai nimic
şi sătul de-a tot fi străin
peste tot, grav într-un fel în care şi ea e
gravidă într-un fel - ajungem după un scurt ocol prin Bielorusia –
grănicerii nu ne cer paşapoartele, ne întreabă doar dacă le avem
- va fi graniţă din noiembrie -

îmi amintesc de Irby, sunt cetăţean în acel stat care-i o ceaţă plutitoare
şi tânjesc spre acea culoare care e ochiul iubirii aşa cum un corp tânjeşte pentru norii săi
printre maşini, la o ţigară, un bărbat gesticulează spre câmpul îngheţat şi spune vot*
America voastră, Preria, Marile Câmpii -

în zori dreapta lege făcută de ţigani
le interzice semănatul,
îi ţine în mişcare

să-ntinerească această Europă încetinită

la tulpina căreia am venit şi eu să stau
acolo unde ea, încă palidă, abia iese din pământ însângerat


*iată, uite (lb. rusă)

(traducere Sergiu Vasilov) 

Pēteris Cedriņš (născut la Chicago, SUA, în 1964) este scriitor, editor și traducător. S-a repatriat în Letonia în 1991. A fost co-autor la "Istoriei Letoniei", lucrare realizată pentru Institutul Leton. Publică în reviste precum Sulfur, Open Space, Hodos și Notus, în Statele Unite, Shearsman în Anglia, Rīgas Laiks, Diena, Literatūra, Māksla, Mēs și Karogs în Letonia sau Jaunā Gaita în Canada.

Peteris' blog: Marginalia

Ruxandra Cesereanu - zidul

o femeie stă la zid
(chiar dacă nu-i zidul de execuţie)
nu are părul vâlvoi
doar stă cu dinţii încleştaţi
tremură
o femeie stă la zid
nu vorbeşte
nu simte nimic
o femeie stă la zid fără unghii lăcuite
ea ştie că-i singură
ea ştie că toţi sunt singuri
nu vrea să-şi pună ochelari de soare
ori cască de protecţie
ea are corpul gol părul tăiat
şi se loveşte încet de zid
lungindu-şi gâtul ca o pasăre flamingo.

Ruxandra Cesereanu (născută la Cluj, în 1963) este poetă, prozatoare, eseistă; conferenţiar la Facultatea de Litere din Cluj și redactor-șef adjunct la revista Steaua. A debutat în 1989 cu volumul de proză Călătorie prin oglinzi, urmat de alte numeroase volume de versuri și proză printre care Cădere deasupra oraşului (1994), Oceanul Schizoidian (1998, 2006) , Kore-Persefona (2004), Nebulon (2005), Coma (2008), Angelus (2010). În 2007 a publicat, în colaborare cu Andrei Codrescu, Submarinul iertat.

Mircea Dinescu - Copil de zid

(lui Andrei Plesu)

Să nu-ţi închipui Doamne că de mâine
sufletul meu înalbăstrit de rele
l-or trece îngeri-lipoveni prin pâine.
Suntem doar două lacrimi paralele.
Ne-om întâlni în infinit probabil,
când trupul meu va fi demult arabil,
dar pân-atunci scuteşte-mă de dijmă,
de spaima de-a fi viu, de cifra şapte,
îngăduie-mă ca noroi pe cizmă
căci, ori de câte ori te simt pe-aici, mă
frec de zid şi zidul îmi dă lapte.
(1989)

Mircea Dinescu (născut în 1950, la Slobozia) este poet, publicist, editor, realizator de televiziune. A debutat în 1971, cu volumul Invocație nimănui (Cartea Românească), urmat de Elegii de când eram mai tânăr (Cartea Românească, 1973), Proprietarul de poduri (Cartea Românească, 1976, 1979), La dispoziția dumneavoastră (Cartea Românească, 1979), Democrația naturiiExil pe o boabă de piper (Cartea Românească, 1983), Rimbaud negustorul (Cartea Românească, 1985), Moartea citește ziarul (Editions Rodopi, Amsterdam, 1989), O beție cu Marx (Seara, 1996), Fluierături în biserică (Seara, 1998), Opera poetică (Cartier, 2005), Cele mai frumoase 101 poezii (Humanitas, 2006), Femeile din secolul trecut (Fundația pentru poezie Mircea Dinescu, 2010). A publicat trei culegeri de pamflete politice - Pamflete vesele și triste (Seara, 1996), Nelu Santinelu (Seara, 1998), Corijent la cele sfinte (Fundația pentru poezie Mircea Dinescu, 2004). Este fondatorul Fundației pentru Poezie ”Mircea Dinescu” și al Portului Cultural Cetate. A înființat publicațiile Academia Cațavencu, Plai cu Boi, Aspirina săracului și Satiricon, precum și emisiunea Tv Vorba lu’ Dinescu. Este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Laureat al mai multor premii și distincții, printre care Premiul Internațional de Poezie, Rotterdam (1989), Premiul Internațional CET (Central European Time, Budapesta, 1998) și Premiul Herder pentru literatură (1999)

Maria Dinulescu - Zidurile vorbirii din mine

Ador sunetele. Mă fascinează și mă surprind mai dureros ca oricând. A murit tata și posibila lui apariție mi-a inventat această sensibilitate față de sunetele din casă, de pe culoarul blocului, din mișcarea liftului, până și a umbrelor pe care le pot descoperi în jurul meu. Totul mă sperie. Mă speria. Acum sunt doar mai anesteziata de această continuă trăire și cred că știu ce se poate întâmpla sau cât de mult mă pot înfricoșa.
Au trecut opt ani și astăzi am învățat să stau ore în șir fără un sunet nenatural provocat în casă, să conduc ascultând vântul din geamul întredeschis, care mai lasa și motorul mașinii să intre. Am învățat să imaginez din orice zgomot un dans, o poveste, o mișcare a corpului, un ritm al vieții mele.
Vorbesc mult și mă simt creativă făcând-o. Îmi vin idei și descopăr noi posibilități când comunic cu oamenii. Sunt mai vie ca oricând. Deci vorbesc mult și mă precipit. Unii mă ceartă, dar ei nu știu de fapt că eu fac acest lucru pentru că nu spun totul din mine. Am o voce senzuala și o minte diabolică. Nimic mai grav decât aceste două lucruri împreunate în cuvinte.
Evit. Evit să mă citesc, să ascult ce am scris sau spus cu putin timp în urmă pentru ca știu că am greșit. Nu am gândit. Doar m-am lăsat sa fiu. Mă minunează să aud aduceri aminte despre lucruri pe care le-am trăit. Eu mereu uit, pentru că de opt ani am ales să nu mai iau nimic împreună cu mine.
Astăzi am 30 de ani și învăț să mă maturizez. Mă bucur de muzica naturii din mine și încerc să modific starea celor de lângă mine prin cât mai puține cuvinte.

Maria Dinulescu (născută în 1981, la Ploiești) a intrat in atentia publicului in anul 2003, cand "Traffic", unul dintre primele scurt metraje in care a jucat a castigat Palme D'Or la Cannes. Pelicula care a adus-o inapoi la Cannes a fost "California Dreamin' (endless)", cu care a castigat premiul Un Certain Regard in anul 2007. 
Cu rolul din filmul "Pescuit Sportiv" a castigat premiul pentru cea mai buna actrita la mai multe festivaluri internationale, ca BAFICI Argentina, sau Festivalul de Film de la Salonic, iar in Romania a fost aleasa cea mai buna actrita a anului intr-un film romanesc, in cadrul Best Film Fest. A lucrat cu regizori ca Radu Mihaileanu, Catalin Mitulescu si Cristian Nemescu, iar dintre partenerii ei de film se numara, printre altii, Rutger Hauer, Armand Assante si Anthony Delon.
Ultimul clip al formatiei "Depeche Mode" o are pe Maria Dinulescu ca personaj pricipal si in curand o sa poata fi urmarita alaturi de Marcel Iures in serialul "In Deriva" la HBO.
Maria Dinulescu on IMDb.com